Idei plutesc in aer, zeci de incercari esuate,
o cautre a formei pure. Banalul ou,perfect construit de umbre si reflexe. Banalul este insa mai
greu ca orice. Schite peste schite, nesomn , degeaba! Nu traieste… Poate creionul e de vina, trece la pensula. Culorile
de ulei pareau perfecte, insa dupa alte ore de truda rupe panza cu dezamagire.
Penita,carbune, pastel? Degeaba,nu traieste…
Pierdut se
intinde pe jos privind tavanul. Cedeaza sub greutatea pleoapelor si adoarme. Viseaza
un picnic cu sotia lui, salata cu ou, barcile de pe lac. Lucrurile mici care il
fac fericit cand evadeaza din continua lui modelare. Se uita cu bucurie la cea
de langa el, dupa care gusta din salata.
OU! Afurisitul ala de ou! Se trezeste enervat. Nu a atipit mai mult de 5
minute,iar cearcanele lui sunt imense. Se uita in oglinda si vede gropile
sapate sub ochi. Sculptura! Asta nu a incercat inca. Entuziasmat de noua idee
cauta intr-un dulap cele necesare. Incepe sa loveasca bucata de lemn cu multa
mandrie, iar cateva zile mai tarziu termina multumit. Nici nu apuca sa isi
admire triumful, ci se tranteste direct pe canapea si doarme cateva ore. De
data asta se trezeste fericit si se duce direct la sculptura lui,insa atunci il
cuprinde furia. Forma e buna, insa acum se intreaba ce a fost in capul lui.
Lemn? Ceva atat de putred si lipsit de vlaga? Materialul nu e bun, insa acum stie
ce are de facut,dar din ce? Marmura,piatra? Totul pare gresit. In cele din urma
ia dalta in mana si o infige in picior. Foloseste apoi mai mult un cutit,
pentru ca e mai usor de modelat cu el in acest caz. Privirea din ochii lui este
demonica si desi durerea e insuportabila, el pare ca nu simte nimic. Ia din cand
in cand cu raceala o carpa si isi sterge piciorul de sangele care il incurca.
Dar nu vrea sa isi opreasca hemoragia pentru ca asa ar omora materialul inainte
sa termine. Dupa doar cateva ore termina.
Sculptura nu este cu mult mai mare decat un ou obisnuit, nici nu prea mai arata
ca unul, insa pentru el este exact ce vroia de la bun inceput. Vede incetosat,
insa e foarte multumit. Forma lui traieste, traieste chiar mai mult ca el,care
incepe sa isi piarda simturile. Dar forma lui e totusi vie, pura,perfecta,
chiar daca peste cateva ore va fi doar o bucata de carne devorata de viermi.
