Impuls

Nu e un bărbat întocmai atractiv. Are ochi misterioși, chip de copil. Nu e un bărbat întocmai atractiv însă are un trup după care ar râvni toate femeile.
Eu l-am vazut complet gol. În noaptea în care ne-am întâlnit, defapt în care ne-am cunoscut, a intrat la mine în casă zâmbindu-mi frumos; un zâmbet ascuns. L-am poftit înauntru.
Un zbucium interior.
Simțeam că implodez. Sângele-mi curgea mai repede, pulsul îl puteam auzi...
Am pus muzică. Eram la mine acasă, dar am simțit că și muzica va face totul să pară mai ușor, va ascunde și va păstra totul în vibrațiile ei și în lacrimile vărsate de mine.
După ce m-a dezbrăcat cu mainile lui delicate, i-am mangâiat perișorii lui de pe bărbie, perișori tari, noi crescuți; presupun că s-a ras acum câteva zile.
Ne sărutam. Încet i-am ridicat tricoul, i l-am dat jos; îi atingeam pielea curată, mușchii fermi, îi gustam mirosul.
Eram nerăbdătoare. Îi desfac rapid cureaua și îi trag pantalonii în jos.
Inima mi s-a oprit. Muzica nu o mai auzeam. Nu știu unde mă aflam. Nu mai exista nimic. Picioarele lui... Picioare roșii ca focul, tari, mușchiuloase, puternice. Se descalță și îi văd copitele păroase. Copite. Copite.
Ridic privirea și îmi zâmbește, în întuneric, diavolește.
Inima îmi tresare, aud muzica, dormitorul meu. Ce am facut? Ca orice ființă, am continuat noaptea.
Dimineata l-am auzit în baie răzându-și barba. Probabil pleca in căutarea altei ființe slabe. Apoi, s-a furișat de la mine din casa.


Am început să scriu în scop terapeutic.
Omul se întâlnește cu răul. Așa începe să se întâmple viața.