călătorie

Găsesc că este primejdioasă o simpatie prea disponibilă.

Ea propune, rând pe rând, diverse căi, care duc la peisaje la fel de fermecătoare. Rând pe rând, sufletul se îndrăgostește decât de tandrețe, flexibilitate și voluptate oferite la tot pasul și apoi se înflăcărează la strălucirea unei dune nisipoase, unde totul licărește.

(André Gide, 1911)

irelevant.

Nu-mi pare rău. Deloc.

"Puţin îmi pasă mie
De noutăţile voastre.
Eu vin cu noutăţile mele." 

și am plecat. mi-am întins mâinile, mi-am deschis inima, mi-am eliberat sufletul. și a început.
o senzaţie, încet, încet, încet...
o lovitură
o explozie

 o neliniște carnală.
extazuri necunoscute.Muzică.

Mireasmă.

Vânt.

Raze.

zâmbete. senzații. totul se prelungește interminabil în vidul ceasurilor.
un gol.

vibrații.

O smucire.

tresar.
golul meu... întunericul meu a fost ...
nu, nu mai există.
nu cunosc. sunete.

 descopăr.

culori.

frumusețe.

dragoni.


Iubire.

dureaza. Eternitate.

bătăi. mișcare. ore, ani.

fulgi de zăpadă. Picături.
muzica se aude mai tare. culorile se intensifică. vibrații.

totul curge, totul se prelinge.

totul capătă sens.

nimicul devine .

 nu mă plictisesc. am sentimente

apariția a ceva.

un ... ceva în interiorul meu.
o explozie.
expansiune.

culori.

muzică
curcubee
uși deschise.

râsete. zâmbesc și încerc să râd și eu. și am râs cu lacrimi.
gust culorile, miros muzica, ating
întind mâinile, dansez. culorile se apropie.

o ultimă explozie

lumină
culori
expansiune.

Ancora

Speranța zilelor mai bune tocmai s-a întrezarit printre întunecații nori ai conformismului.

Speranța că mâine totul va căpăta o cu totul altă culoare. Că undeva, cândva aerul de monoton autohton se va desprinde de adevărata realitate a lucrurilor. Că pojghița cenușie, ce ne fereacă visurile, să se dizolve odată cu izbucnirea libertății.

Speranța că lumea va evolua în ceva nemaiîntâlnit. Sau poate cea, că aceasta va involua până la elementar. Atunci când un simplu gând te va elibera. Un banal gest va declanșa anarhia conștiinței.

Speranța că spre final, trupescul va reînvia in spiritual. Că ființele de-același semn se vor contopi în sentiment. În creație.

Că inima va împroșca cu iubire. Cu lumină. Că cu toții ne vom privi cu sufletele. Ni le vom trimite prin bule de aer. Amar.

„Deocamdată încă nu știm de unde să luăm

  Și cele mai bune prosoape

  Și ne ștergem pe fața cu moartea,”

Pe partea cealaltă amintirile mi se topesc. Deci o altă spreantă.

Speranța că la capătul tunelului calibrul de senzații va fi îndreptat spre noi.

Că stranietatea ne va fi de-ajuns să trecem Podul.

Între timp, însă, simți o vibrație. O auzi în surdinâ. Toc. Toc. Toc. Și viața te lovește în falcă. Te dezbină și te spulberă. Atunci sperăm ca speratul să nu ne fie de prisos. Doar o vlăguire a magiei. O nouă speranță.

„Pe spatele aripii este notat

  Mai mult ca perfectul.

  Zborului.”

În grădina din care scriu, eterul se preface în văpaie și arde. Ard cuvintele. Incandescența liricului care-mi satură înauntrul. Viitoarea speranță.

Speranța ca malul naivilor să se îngusteze. Sau ca populația să crească într-atâta de mult, încât apa să pună stăpânire. Marele Înec.

„Pe spatele peștelui e desenat

  Înotul viitorului.”

Sperăm necontenit, in fiecare moment al secundei. Respirăm spreanță. Speranță, care se dovedește deșartă, fără gust. Lipsită de orice rațiune, dar conținând ,totuși, tot adevărul pentru care noi trăim. Întreaga noastră bilă de cristal. Călătoria.

„Am acces la peisaje divine

 Călătoria mea, inversă

  Pe o rază de soare.”

P-un vifor. Fremătând. Împreună.

OM

Inspir ultimul nor si cad.

Ma intind in intuneric. Imi amortesc picioarele, mainile, obrajii, gandurile. Ma las prada subconstientului. Inchid ochii si am incredere. Ma las prada necunoscutului din mine. Voi descoperi lumina sau inexistentul nimic? Ma las prada imaginatiei.

Alergam pe un camp intr-o zi insorita de vara. Campul statea lenes cu fata spre soare savurand existenta. Lumina. M-am intins pe iarba si m-am lasat gadilata de aerul proaspat. Priveam norii, norii albi, puri, si trecatori, ce incet au inceput sa coboare spre pamant. Au atins pamantul, si i-am lasat sa ma patrunda. O urma de fum.. Sunt inconjurata de ingeri, ce danseaza hora in juru-mi. Ce lumina, ce puritate, ce fericire?

Dar am mai fost odata aici ! ce se intampla ?! Am mai simtit asta odata. Ma ridic si fug printre ingeri, prin negura deasa formata de nori. Fug cat ma tin picioarele, abandonez deja traitul. Zaresc o padure la marginea campiei. O padure intunecata. Intru in padurea deasa, patrund in intuneric, caut sa ma descopar in necunoscut.

Si i-am auzit, fericiti, satisfacuti, cantand si dansand in jurul unui foc.

Mesagerii mei intunecati. Diavolii din sufletul meu.

Ingeri  si diavoli. Ii  avem in noi.

Furtuna...

 Lupta cu noi inşine.

Ce era de facut?

Iesirea din realitate si patrunderea intr-o lume adevarata.

Curaj si imaginatie.

Rup o capsuna din campul etern, o gust: o viata, o aroma, o bucurie.

 apoi calc pe prima treapta. Continuu sa urc pe scara catre...

Racoare, frig? Nu. Un vifor nebun de lumina.

Cugetând

Mi-e cald. Mi-e atât de cald încat îmi imaginez că sunt un soare. Inima mi-e un soare. Un răsărit. A râde. Râd raze. Acea flacără eternă. Se rarefiază. Se fâstâcește. Explodează. Un val moleșitor. Acele tonuri. O partitură a sufletului. Copleșire. Vârtejul nostalgiei se aude de departe. Un vuiet liniștitor. Ne-am părăsit în cenușa lacrimilor. Ne-am stârnit sclipiri.

Cautăm. Alergăm. Păstrăm.

Cu toată ființa ne-am regăsit în aburul dens. Materia fumurie colorată. Pofticioasă. încercând descoperirea. Un ghem strâns, de bucurii. Trăirii ștrulubatice. Ascult atent. Miros si deschid ochii. Un iz necunoscut mă  gâdila ușor. Îmi simt viața adunată în creștet. Chircită. Revine la plutire. Să zburăm înotând în negură. Strălucire apăsătoare. Cât ochiul infinit. Sus te bați cu zeitatea voastră. Cu iubirea, cu regretul.

Alergăm. Săpăm. Ne așezăm.

Am albit la suflet. Îngândurați, ne-am scurs pe marginile lumii. Alunecăm, valsând cu cascadele freamătului cel dintâi. Vedem primordialul. Originile. Memoriile. Am căscat și am căzut în abis. Spre mere, ardei și struguri. Rozele manifestării. Visezi la realitate. Suspin îndelungat.

Alergăm.

Pășim spre eternitate. Cu mintea urlând deasupra văzduhului. Norii mă îmbie la joc. Am săltat pelerina cu închipuirii. Mori si reînvie în uitare. Pentru un moment ai amutit in pânza gândurilor. Asuprire. Tortură. Viată. Nestemată. Vântul te poarta duios spre chatarsis. Limba tăcerii se unduiește ademenitor.

Alergăm...