Acril

Ceva ma trezeste din linistea mea, sunt ridicata si rasturnata. Simt un intreg zbucium,iar in final ma scurg in lumea de afara, ah ce sentiment coplesitor! Dupa ce in sfarsit ma linistesc, niste firicele fine si blande ma iau si ma arunca in bratele cuiva. Cine este? E frumos... Ne amestecam, mirosul,culoarea, trupurile noastre se intrepatrund! Devenim unul iar eu sunt schimbata, arat altfel si ma simt altfel. Incep sa raspandesc sentimente. Aceleasi firicele blande ma ating din nou,ma ridica, apoi ma aseaza cu grija si delicatete pe ceea ce urmeaza sa devina un nou univers, o parte din cineva. Imi dau seama ca acesta imi e scopul si ma prind cu toata fiinta mea de acest univers. Incep sa cunosc altii ca mine cu care traiesc. Fiecare din noi vrea sa iasa in fata, suntem intr-o continua miscare spre a ne gasi locul. Ne mai si imbrancim, strecuram, curgem, iar in final ne pastram locul si devenim creatia cuiva.

Cutia

In stomac se afla o cutie de sticla, inchisa, goala, cu suprafete zgrunturoase si iritante pe interior. Dar iata ca deodata capacul cutiei se deschide iar un vant timid scutura putin din praful din interior si maseaza iritatia. Incepe sa curga miere, miere dulce, proaspata, cu un parfum ce te intalta. In miere se formeaza fluturi! La inceput arata ca niste pete mici,maroni, insa incet,incet iau forma unor fluturi. Cutia continua sa se umple cu miere, iar fluturi zboara prin ea in cercuri. Aripile fluturilor scot un sunet asemanator cu cel al lemnelor care ard in soba.

Brusc, capacul se inchide, iar ultima picatura de miere se izbeste de el,crapandu-l usor. Cutia incepe sa se agite, se misca dintr-un colt in altul al stomacului, lovind peretii acestuia cu colturile ascutite. In timp ce cutia se zbate, mierea se scurge,cativa fluturi incep sa semene cu niste omizi, iar restul zboara fara noima.

Cutia incetineste, pe jumatate golita. Fluturii ramasi incep din nou sa zboare in cercuri, de data asta cu retinere. In cele din urma se deschide din nou. Maini insetate aduna mierea cazuta pe jos incercand sa o bage inapoi in cutie. Acea ultima picatura de miere cazuta pe capac este insa acum pierduta in bezna. Mainile continua sa adune nesatule din mierea cazuta, aceasta scurganduli-se printre degete.

Cutia asteapta ca mierea sa curga din nou, dar in sus nu e decat intuneric si o liniste chinuitoare. In cele din urma insa, cutia cade,ca si izbita de ceva. Se sparge in mii de cioburi. La inceput nu se simte nimic, insa in timp cioburile se tot izbesc de peretii stomacului, zgariindu-i. Mierea a sarit si ea in toate directile,prelingandu-se  pe peretii stomacului. Ramane lipita, ca mucusul. Au mai ramas cativa fluturi  ametititi, batrani si muti, ce zboara izbindu-se mereu de cate ceva. Restul fluturilor sunt acum niste omizi cu aspect ranced ce se plimba in cercuri.


Lipici