Este datoria
ta în calitate de elev şi membru al societătii – stop. Care datorie e mai importantă,cea de membru
al societătii sau cea de SUFLET? Azi refuz să mă conformez.
Vreau să mă
ascund de lumină şi să mă joc în întuneric. Aşa că am fugit de acasă pentru a
merge la mine acasă, ca şi cum aş vedea-o pentru prima dată. Am fugit la munte
pe straduţa din spatele blocului. Am intrat pe Strada Săgetii care m-a ghidat
pe Strada Sperantei. Interesant!
Străduţele
astea sunt prea înguste ca să încapă maşini, motiv pentru care sunt şi mult mai
primitoare. Doar o tocilarie aici, o sifonarie pe dincolo, iar în altă parte un
magazin de antichităţi ori un anticariat. Prin geamul lipsă al unei case cu bulină
rosie văd cum în interior, la primul etaj, podeaua se revarsă spre parter. Uneori,
chiar nu pot născoci o imagine mai tristă decat cea a unei case ca aceea.
Pe peretele zgrunţuros al unei alte case au rămas scrise cu vopsea roşie
cuvintele „JOS ILIESCU“ . Mă bucură enorm să văd revolta cuiva, rămasă acolo.
Pietre, scuipat, postere electorale!
Dupa multe
amânări,mă aşez pe o bancă pentru a mă apuca de nimicul care îmi irită mintea
de ceva vreme,însă sunt întreruptă de un
câine, simpatic, dar nu prea vorbăreţ. Ştie el ce-i defapt important pentru
mine şi nu mă lasă să pierd timp din ziua asta cu asemenea nimicuri. Frumos instinct,
căţel.
Inima îmi
creşte, o să explodeze de fericire. Te-ai bucurat de cadou, suflet? Bun, acum înapoi
în sticla şi ne vedem de treaba. Ce, credeai ca o să fie un nou început?
