În căutarea a...

Sunt în rai constant.

Un suflet rătăcit. A furat un trup și m-am născut. Am venit singură, voi pleca singură. Dar ar fi greșit, dacă nu te-ai atașa de nimic, dacă nu ai dezvolta sentimente pentru nimic.

Am crezut că totul este ireal. Că acest „tot” nu există, ci ar fi un vis, un gând îndepărtat și fugitiv intr-o imaginație, într-o gândire neatentă. Încă cred că nimic este real. Așa am dobândit eu libertatea. Nimic nu mă posedă, nimic nu mă manipulează. Mi-am pierdut speranța, și am devenit liberă. Am câștigat o libertate a gândirii, de care unii nici nu știu că există. Am curajul să mă gândesc la orice. Am curaj, pentru că am libertate.

Libertatea mea este o partitură muzicală cântată și de îngeri, dar și de demoni. Demonii, de obicei, fură totul.

Și am ajuns în ipostaza aceasta: de a fi condusă de rațiune. Sentimente nu mai am. Totul este automat, cu subînțeles.

Oh, am nevoie de căldură. Sunt neputincioasa. Am nevoie să mă îndragostesc? Am nevoie de cineva? Să depind de el, să-l las să-mi ofere ceva, iar eu la rândul meu să-i ofer...

Sau să savurez o libertate infinită?

Cum îmi luminez sufletul? Puternic mai ești tu, creiere!

Odată eram în concediu. Odată se petrecea ceva cu mine, acea viață de om despre care se tot spune că trebuie trăită, acea viață ireală. Să se mai petreacă ceva cu mine?

Dar ce conflict între suflet si creier. Căci sulfetul caută dragostea și lumina. A găsit doar muzica și o bucurie infimă. O bucurie pe care nu o înțeleg. Dar creierul meu tinde spre acea libertate infinită, necunoscută de voi, oamenii.

O pasăre ce zboară spre infinitul imaginației, într-un timp infinit.

O infinitate de gânduri.

Sufletul devine gol, neîmplinit, nesatisfăcut. Oh, imaginație !

Căldură. Trupurile noastre... Atingere. Aruncarea măștii. Eliberarea noastră, a demonilor. Mă mai iubești?

Atingere. Contopire. Ne amestecăm trupurile în noapte.

 Ne amestecăm .

Demonii privesc. Demonii mă privesc, cum mă eliberez de tot. Cum renunț la ceva măreț, pentru dragostea altui om. Am renunțat la imaginațtie, pentru a fi om.

Nu, demonii rămân. Ei nu pleacă niciodata, pentru că eu am mințit.

 Salvează-mă. Ia-mă de mână prietene, și condu-mă. Căci soarele va răsări în urma noastră.

Sunt îngrijorată.

Șoapte.