Floare gingasa,boboc alb-galbui care incepe sa se arate. Un bujor cu tulpina lunga si verde pe care fruzele se indoaie pe toate partile de bucurie si nerabdare,asteptand inflorirea.

   Si cand petalele se desfac cu eleganta in lumina soarelui procesul este grabit de niste maini care le sfasie. Din floare iese o creatura hidoasa, murdara. Mainile cu care a rupt petalele au unghiile roase si sunt pline de negi . Parul ii este plin de un lichid uleios, iar ochii ii sunt rosi si sticlosi. Hainele negre sunt rupte,tocite, iar incaltamintea ii lipseste. Talipile ii sunt jegoase iar unghiile de la picioare imense.

Creatura odioasa ce esti! Cum ai iesit tu din floarea aia frumoasa?! O fiinta hidoasa pe care iti vine sa o scuipi, mai ales cum se uita la tine si cerseste, cere ajutor. Fugi de aici pocitanie!

   Si in timp ce in jur infloresc si restul florilor,din care ies  oameni cu trasaturi de zei,fara defecte, pocitania fuge.

    Nenorocita nici sa alerge nu poate, se impiedica, alearga in cerc. Fugi mai de aici,mai repede ca ne imputi pe toti. Fuge departe.  Si incepe ploaia,alearga in cerc si se scalda in furtuna,se usuca in curcubeu.  Dupa se intoarce la flori,tulpinile s-au indoit, petalele sunt imprastiate peste tot. Uscate. Si zeii pe care ii adaposteau candva au disparut si ei. A mai ramas doar pocitania. Dar pocitania e acum curata, ochii i s-au limpezit, duhoarea a slabit. Si mai vin cateva dihanii pe jumatate curatate, si se iau la brat si alearga mai departe. Dar ce frumoase sunt ele acum,si ce hidoase sunt florile rupte de ploaie. Ce scarbosi par zeii invinsi de ploaie!

Lipici