Mare batrana...

Afara e iarna, aerul e rece si ninge usor. In fata se afla marea cu valurile ei inghetate,enervate. Se aseaza pe nisipul rece si se joaca cu mana prin el,facand diverse forme. Ii simte umezeala si se uita cu tristete din nou in fata, totul pare vechi si batran. Ninsoarea se opreste,ca si cum cerul a obosit sa planga. Din cand in cand se aude bataia vantului,dar in rest linistea urla. In capul lui insa nu e asa.

Vede cum cativa prieteni alearga inapoi dinspre mare tremurand si le intinde prosopul. Rad cu totii si insista sa intre si el in apa,dar el nu se lasa convins. Apoi se intoarce si ea din apa, cu parul ei  negru ud pendulandu-se in stanga si in dreapta la fiecare pas. El ii intinde si ei un prosop,insa ea se arunca la el in brate ca sa il ude. O priveste in ochii caprui si ii raspunde la zambetul jucaus,dupa care o rastoarna direct in nisip. Amandoi rad si se bat prieteneste. Intre timp ceilalti impart gogosile uleioase si ingropate in zahar pudra. Revoltati se ridica si ei,la timp ca sa ia ultima gogoasa. Apoi au inceput cu totii sa faca glume unii pe seama altora.

Linistea e intrerupta de rasul lui isteric,care se transforma incet in plans. Nici macar gogoasa nu o mai are,doar sticla de rachiu care-l incalzeste in vantul aspru.

Ea se uita la el cu duiosie si ii sterge lacrimile. Ceilalti au disparut, mai sunt doar ei doi pe plaja.  Ii aude vocea care ii vorbeste bland si promite ca totul va fi bine,pentru totdeauna, apoi ii simte imbratisarea calda. Amandoi privesc marea si simt cum furtuna din capul lor se stinge. El ii strange mana cu putere si ea ii raspunde cu un zambet scurt.

Sufletul ii tremura si dintre degete ii scapa gramajoarele de nisip. Linistea a revenit insa din ochii lui curg apele in continuare.

 Emil vine la el si ii face semn sa se ridice. Se urca impreuna in masina albastra, veche, decolorata. Ii intinde o bere dupa care baga cheile in contact si spre uimirea amandurora, motorul porneste. Deschid geamurile larg si urla de bucurie, dupa care Emil accelereaza fara mila. Lui ii zboara lacrimile de la curent si incepe sa zambeasca tot mai tare.Strange berea in mana,dupa care da pe gat o gura sanatoasa. Acul vitezometrului se apropie in forta de extrema dreapta, iar ei se simt din ce in ce mai bine. In cele din urma scoate capul si mainile pe geam si se agita explodand de emotie.

Seara se intorc pe plaja, beti, fericiti, traind. Ea era deja foarte ingrijorata si i-a sarit direct in brate, dupa care s-au trantit toti pe nisip.

Degetele ii intra adanc in pamant, strangand cu putere ce apuca. Lacrimile lui tacute s-au transformat  in suspine galagioase, pana cand s-a oprit epuizat. A inceput din nou sa ninga linistit, fulgi de zapada se camuflau perfect in ce a mai ramas din parul lui. Mana lui tremura pe barba incalcita pe  care se abtinea din greu sa nu o smulga. Ochii lui erau rosi, fata lui era ridata si imbujorata. Mana cu care o tinea pe ea imbatranise si ea, picioarele cu care alerga o data pe dig si sarea de pe stabilopozi cu ei abia il mai sustineau. Totul a devenit strain.