De curand am terminat de citit "Gradina de ciment" de Ian McEwan. Pe cand citeam primele pagini, am crezut ca urma sa fie o carte plina de umor. Bineinteles ca m-am inselat.
Intr-o familie cu 4 copii [Julie (17 ani), Jack (15 ani), Sue (13 ani) si Tom (10 ani)] in care tatal moare din cauza unui infarct, iar mama moare si ea la cativa ani dupa, viata celor 4 nu pare a fi prea usoara. Tot ce le ramane acestora este casa si gradina de ciment din spatele casei. Jack este obsedat de sora sa Julie, inca dinaintea mortii parintilor. Dupa moartea acestora, ei trebuie sa supravietuiasca singuri si sa ascunda moartea mamei lor. Intre Jack si Julie apare o relatie gresita, inacceptabila si dezgustatoare, ce atinge cele mai inalte cote ale ridicolului.
Cartea aceasta...nu pot spune ca mi-a placut in mod special... Cert e ca sfarsitul este pe cat de socant, pe atat de deprimant si de trist, incat te face sa te intrebi daca mai exista ceva normal pe lumea aceasta... Foarte interesant mi s-a parut felul in care autorul a putut scrie toata relatia dintre Jack si Julie, de la inceputul ei si pana la sfarsit, cu ...parca...cu un calm si o acceptare a greselii acestora inumana. Autorului parca i se pare normal ce fac cei doi, transformand fapta acestora intr-una banala si perfect normala.
Iulia, intervii tu de aici?
Ilinca

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu