PROSTIA

  Am sa incep prin a explica termenul de “prostie” cu ajutorul dex-ului:

PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie.

  Azi stateam in autobuz si reflectam la faptul ca acum am 16 ani, si ca nu simt nimic diferit datorita acestui lucru, cand s-a urcat in autobus un *person* (cunoscut de noi, dar nu dau nume). De fiecare data cand ii vad fata acelui om, imi vine sa ii infund capul intre umeri! Adeseori il injur in gand sau de fata cu altii, spunand ca “E CEL MAI MARE PROST!” si altele.

  Desi, daca citind cu atentie definitia de mai sus a cuvatului “prostie”, am realizat, ca acel om nu este prost. El este doar …cum sa spun…este lipsit de scrupule si ma dezgusta enorm. Este ca un sac de cartofi, cu un sambure pe post de creier si cu un suflet de fier blindat!

Si totusi a fi “prost” de-a binelea este chiar foarte trist si mi’am dat seama astazi ca nu este de gluma cand faci pe cineva “prost”.  Am ajuns sa-mi fie chiar mila atunci cand fac pe cineva “prost” deoarece este foarte foarte trist pentru aceea persoana.  Desi nu se uita la mine, i-am zambit complice, ca si cum secretul lui e pe maini bune.

  Asa ca sfat: nu va jucati in cuvinte cu starea de inteligenta a altuia, deoarece mai tarziu e posibil sa regreti sis a iti fie mila, realizand ca acel om , inafara de prostie, pe lumea asta nu mai are nimic.

  Sincer nu cred ca in ziua de azi mai exista oameni cu adevarat prosti, care sa nu aiba habar de nimic (ex: preistoricii). Exista doar adepti ai prostiei.

(P.S.: Doar in cazuri de maxima prostie, este permisa exprimarea in cuvinte a unor jigniri.)

Ilinca.