OM

Inspir ultimul nor si cad.

Ma intind in intuneric. Imi amortesc picioarele, mainile, obrajii, gandurile. Ma las prada subconstientului. Inchid ochii si am incredere. Ma las prada necunoscutului din mine. Voi descoperi lumina sau inexistentul nimic? Ma las prada imaginatiei.

Alergam pe un camp intr-o zi insorita de vara. Campul statea lenes cu fata spre soare savurand existenta. Lumina. M-am intins pe iarba si m-am lasat gadilata de aerul proaspat. Priveam norii, norii albi, puri, si trecatori, ce incet au inceput sa coboare spre pamant. Au atins pamantul, si i-am lasat sa ma patrunda. O urma de fum.. Sunt inconjurata de ingeri, ce danseaza hora in juru-mi. Ce lumina, ce puritate, ce fericire?

Dar am mai fost odata aici ! ce se intampla ?! Am mai simtit asta odata. Ma ridic si fug printre ingeri, prin negura deasa formata de nori. Fug cat ma tin picioarele, abandonez deja traitul. Zaresc o padure la marginea campiei. O padure intunecata. Intru in padurea deasa, patrund in intuneric, caut sa ma descopar in necunoscut.

Si i-am auzit, fericiti, satisfacuti, cantand si dansand in jurul unui foc.

Mesagerii mei intunecati. Diavolii din sufletul meu.

Ingeri  si diavoli. Ii  avem in noi.

Furtuna...

 Lupta cu noi inşine.

Ce era de facut?

Iesirea din realitate si patrunderea intr-o lume adevarata.

Curaj si imaginatie.

Rup o capsuna din campul etern, o gust: o viata, o aroma, o bucurie.

 apoi calc pe prima treapta. Continuu sa urc pe scara catre...

Racoare, frig? Nu. Un vifor nebun de lumina.